top of page

Târg de plăcinte de post

  • Poza scriitorului: Alexandru Mitroi
    Alexandru Mitroi
  • 28 feb.
  • 2 min de citit

Actualizată în: 4 mar.



În cele două posturi mari de peste an, al Paștilor și al Nașterii Domnului, parohia noastră organizează un mic târg de plăcinte la care sunt invitați membrii comunității și oaspeți apropiați. Anul acesta, cu ajutorul Domnului, suntem în al zecelea an de când am început această tradiție.


Dacă la primele ediții, numărul degustătorilor depășea numărul platourilor cu prăjituri, an de an s-au tot adăugat surori dornice să-și prezinte rețetele. Și cum nu este ușor să diversifici prăjiturile de post apreciem cu atât mai mult că ne putem bucura astăzi deopotrivă de tradiționalele pandișpane cu nucă sau banane, de ștrudelele cu mere și dovleac, de plăcinta cu mac, de foile fine și cremele gustoase asemeni celor de unt, precum și de torturile vegane și bomboanele raw. Desigur, de la ediție la ediție încercăm să ne adaptăm și cerințelor mai aparte: să reducem cantitatea de zahăr cât mai mult, sau să-l înlocuim cu miere, să folosim făini fără gluten, să avem și câte un dulce potrivit pentru cei cu alergii.


Ceea ce a început la propunerea părintelui Cristian ca motiv de împreună adunare pentru fiii duhovnicești de aproape sau de departe a devenit și o modalitate prin care doamnele gospodine să facă schimb de rețete sau să învețe tehnici noi de la cele mai pricepute. În felul acesta se transmit generațiilor mai tinere dulciurile pe care odinioară bunicile bănățene le pregăteau pentru familiile lor.


Este zumzăială în curtea bisericii în după-amiaza târgului de plăcinte: părinții care au copii mari stau în tihnă la o ceașcă de ceai și o poveste, bunicuțele s-au retras pe o bancă și dezbat cu zâmbetul pe buze un subiect de actualitate, cineva aleargă după cei mici treziți la joacă de dulce, iar cei mai în putere formează pâlcuri-pâlcuri în picioare și desigur există un traseu necontenit spre masa cu prăjituri. Pentru toți cei prezenți s-a rupt puțin ritmul alergării, a lui „trebuie” și ne bucurăm unii de alții față către față.


Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să ne mai îngăduie asemenea răgazuri dulci atât cât ne este de folos!


Silvia Ioniță



bottom of page